Legalizarea semnăturii este procedura prin care notarul public conferă veridicitate unei semnături ca aparținând unei persoane fizice determinate, care a subscris în fața notarului toate exemplarele unui înscris. Notarul public poate legaliza semnătura părților numai pe înscrisuri pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiție de valabilitate a actului.
✍️
Procedură notarială
Condiții și precizări
  • Părțile se prezintă personal în fața notarului public; nu este posibilă reprezentarea acestora.
  • Părțile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate (minimum două), urmând a fi semnate în fața notarului public.
  • Părțile trebuie să fie apte să semneze; în caz contrar, procedura nu se poate întocmi, fiind necesară procedura autentificării.
  • Notarul public nu răspunde de conținutul înscrisului, ci verifică doar ca acesta să nu fie contrar legii și ordinii publice.
  • Notarul public identifică părțile, se convinge că acestea cunosc conținutul înscrisului și le solicită să semneze în fața sa toate exemplarele.
Efectele procedurii
  • 📍
    Legalizarea semnăturii face dovada deplină a prezenței părților în fața notarului public.
  • 🖊
    Face dovada faptului că semnătura a fost dată în fața notarului public.
  • 📅
    Conferă certitudine cu privire la data înscrisului.
  • 📄
    Încheierea de legalizare este un înscris autentic, însă nu conferă autenticitate actului juridic încheiat de părți.
  • ⚖️
    Înscrisul asupra căruia s-a legalizat semnătura rămâne un înscris sub semnătură privată.
🏛️
Competența notarului public
Proceduri care pot fi întocmite

Notarul public are în competență întocmirea următoarelor proceduri:

  • 1
    Legalizarea semnăturii
  • 2
    Legalizarea specimenului de semnătură
  • 3
    Legalizarea amprentelor sigiliului
  • 4
    Legalizarea amprentelor dispozitivului silvic special de marcat
  • 5
    Legalizarea amprentelor ștampilelor aparținând unei persoane juridice, unui profesionist sau unei entități fără personalitate juridică
🔎
Precizare importantă: notarul public verifică identitatea părților, semnarea în fața sa și conformitatea procedurii cu legea, fără a garanta conținutul juridic al înscrisului.